&

depășești bariera sunetului
o undă îți penetrează oasele

cine mai poate să zboare astăzi în afară de păsări printre blocurile înalte și gri

un blocaj pe autostradă e suficient
să te aducă cu picioarele pe pământ

șirurile de mașini în care fiecare
se uită la jumătatea sa și câte o pasăre care se izbește de parbriz

e o toamnă întinsă ca o pânză de apă freatică
peste oraș

zbori și tu întins ca în visele acelea ciudate și frumoase

și vezi

micuțele trupuri în agonie
drumurile ca niște râuri roșii

satele în care au crescut bunicii noștri
în care au mâncat cea mai proaspătă pâine abia scoasă din cuptor

acum șirul de mașini pornește încet

și tu cobori în picaj

o frunză de toamnă desprinsă din cel mai înalt copac

aș vrea sa-ți povestesc mai multe

dar deja e târziu / păsările negre au făcut un zid de apărare în jurul meu
am ajuns o pradă și doar el mă mai poate salva.