îmi e dor de tine
băiat cu oase de vânt
vorbele tale vindecau
precum frunzele
de leandru
cu un zâmbet luminai
universul nostru
de porțelan
astăzi te-aş lua de mână
să păşim împreună
printre ramurile
înalților arbori
unde îți aveai cuibul
de mătase și umbră
pe atunci
nu aş fi îndrăznit
dar acum
acum e târziu
şi totul e permis
nu-i aşa
în război
în dragoste
şi în frică