absurd de clipe beznele îi vrură
sisifului din teama mijlocie
și-n dans de ploi e-a mea ucenicie
de între cer și tine-n uvertură...

amorul nostru în nimic se scrie,
în sânge stihuri rele se-abătură,
tot urci o piatră de cuvânt la gură
mireasă-n nunta de zădărnicie...

în teatrul nopții șarpelui actriță
eu în păcat joc scenă-n măr căit
și e un cântec șoapta ta în iță...

iar carnea-ți este dulce la grăit,
iubirea-n drum din haos în peniță
plutind pe alb puțin mucegăit...