agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-11-18 | |
Azi în zorii dimineții
Era un falnic răsărit, Iar la prânz simțeam căldura vieții, Voiam să fie un soare cumplit. Am gânduri și-o speranță-n suflet, Singura ce e pe-acest pământ, Aș vrea să am un mare urlet, Ca atunci când aș fi cu flori în mormânt. Au trecut zile și nopți cu vise, Tu lângă fereastră mă așează, Pe cer steaua noastră se-aprinde Și vine al nostru înger de pază. Frumos ne veghează o lumină, Ce stă aprinsă-n fiecare noapte, E ca un luceafăr pe boltă, De gânduri bune să ai parte. Nu vreau picături în ochi, Căci o voce stranie se aude des, Gandul meu duce la deochi, Dar trebuie lăsate că duce la stres. Luceferii au împietrit deasupra tuturor, Privind în oceanul ocrotitor, Să nu păzească nimeni în locul lor, Căci vor sfârși îngrozitor. Un chip frumos de înger visător, Avea ochii ce luceau ca aștrii, Venea cu-n zâmbet pătrunzător Și-ajungea la norii cei albaștri. Priveam spre zarea-înconjurată, Ce n-am mai văzut niciodată, În spate simțeam o săgeată Și-n stomac fluturi și greață. În zori sperăm la o clipă de soare, Și-un trandafir roșu să-mi ofere, Sărutul lui să-mi fie o plăcere Și inelul s-aducă multă avere.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate