N-am temple-n Eleusis, sfincși în Tebe,
și nici altare-n Efes pentru zee,
doar ca Orfeu cu mările egee
pe liră îmblânzesc și lupi și plebe.

Zadarnic Afrodita își descheie
sandalele, ispite să-mi înjghebe.
Și cântece și glas nu știu să-ntrebe
decât de una, singura femeie.

Euridice, amfora celestă,
incandescenta, limpedea mea voaltă,
te smulg din lut, din negura funestă,

și-ntr-un vârtej de flăcări laolaltă,
columnă strălucind de sacră forță,
în veșnicie ardem ca o torță.