Nu este nevoie de nicio rupere de ritm
când oamenii așteaptă la răscruce

și nicio mână nu se leagă,
ele caută nestingherite lupta
cu cei ce se abat din drum
și se vor duce într-un con de umbră.

Trec peste nisipuri mișcătoare
fără să se teamă,
când în sânge nisipul face dune
și îngroapă orice speranță
hazardul nu-i bun, se știe
cum se termină valul.

Mai bine-i cu bariere la drumul ce duce-n hău,
trebuie urmată cărarea de lumină
alegând alternativele încrederii
ce pun în ochii privitorilor
dorința ajungerii la liman,

fără să se strivească în aglomerări
din cercuri închise

până-n cuvinte se naște înțelepciunea.