minunea dintre ani o încrustez în strofă
beau vinul bucuriei să ating un eztaz
ies la lumină din noaptea limitrofă
risipesc norii cu gânduri de topaz.

vreau să mă scald în valuri de soare
întunericul din mine să-l aprind
melancolia neagră să prindă culoare
vântul să mă împrăștie ca pe-un colind.

vreau să descifrez taine din univers
să ajung înțeleaptă precum un tezeu
îi dau iertarea îngerului pervers
credința mea e liniștea lui Dumnezeu.

las în urmă mea vers după vers
cu chipul sculptat în colț de muzeu.