mintea mea pipăie timid
cu fragile antene oarbe
adevărurile contondente
și minciunile vâscoase ale acestei lumi
cognoscibile doar
într-un spectru incomplet.
În infraroșu și ultraviolet
realitatea se citește în braille
degete tandre deschid mugurii albi ai luminii
în aurore boreale
gândul mi se întoarce compulsiv
la 360 de grade
când descrie un cerc complet
închide ca într-o crisalidă
coconul primei inițieri
în obscuritate
păianjenul nopții polare
așteaptă tăcut ofranda inocenței -
metamorfozele sunt necesare
reformulărilor de ru-tină
trezește-te suflet prizonier în sinapse
iubirii i-au crescut aripi de fluture
și e gata să zboare