agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-02-25 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea În raiul Tău de demult am avut o mie de frunți năzdrăvane, în gând să cuprind cruntul Tău ne-nceput, să pot lumina peste munți și oceane. În raiul Tău am avut de demult o mie de strașnice brațe, c-o mie de mâini să Te pipăie mai mult, o mie de mâini taina Ta s-o înhațe. În raiul Tău am avut de demult o mie de-auzuri profunde, prin hău să Te-aud, prin genuni să ascult rotirile lumilor Tale rotunde. În raiul Tău de demult am avut o mie de glasuri de stâncă, c-o mie de voci să cânt duhul Tău mut, c-o mie de limbi să dau lumii poruncă. De-atunci Tu mi-ai stins și clarul Tău rai, și tâmple și brațe cumplite, și crâncenii ochi, și năprasnicul grai, înfipte-s în mine ca niște cuțite. Ieri, glas de stăpân. Azi, tângă de rob. Cum pot să Te cânt ca-nainte? Din frunțile mele străvechi, doar un ciob cu greu își aduce de Tine aminte. Și câte pe vremi am supus ori înfrânt, acum împotrivă-mi se scoală. Vecia se face crâmpei de mormânt, iar nemărginirea - o lacrimă goală.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate