îmi e femeia vin în sorții cramă,
o ușă-n calea cea dumnezeiască
și-n frig în piept speranță să-mi cunoască
lăuntrul când mi-l simt că se destramă

ades doar amintire-n dor ca iască
pe sânge mi-e pictată-n vieții ramă,
cum s-a mai spus, dar sine claustra-mă
în vorba de iubire, vis renască

&

trăiască-ți anii, mamă, dumitale
și ție, soră, damelor de-aiurea
ce jar mi-au dat în clipelor pădurea
deasupra ghiocelului petale

alcătuită-n lacrimile line
te scaldă zări suite să te-mpline