îndărătul celui mai frumos
dor de oameni
stă
palida mâncătoare de suflete
are mâinile înmuiate-n
în orgolii, în invidii, în gânduri rele
când prinde un suflet nevinovat
îi aruncă câte ceva
îl ademenește
îl otrăvește o vreme
mai caut printre ele
cele
spălate-n lacrimi de iertări
le recunosc ușor
de la parfumul lor
de margarete
lasat
prin case vechi, prin școli,
săli de spectacol și cămine,
prin magazine
ce dor!
ce dor!
ce dor nepieritor
de frumusețe
dor de bine