trăiesc ca un pustnic în albă chilie
cerul îmi e aproape și Hristos în mine
ziua mi se umple cu sacră omilie
promovând speranța că totul va fi bine.

sunt ca un licurici pe ulițe de rouă
luminez amurgul bieților confrați
și când e soare dar și când plouă
îmi extrag puterea din mândri Carpați.

nu mă las învinsă cu una cu două
de virusul perfid din lumea mea
credința mi-e lumina ca o haină nouă
și sufletul nu crede că viața-i zeflemea.

lumina Învierii am primit-o și eu
îmi este alean pentru suspinul greu.