și ți-aș fi scris poate mai devreme de-aș fi avut
locul acela minuscul într-o pagină mâncată și tihna
pescărușilor opriți din spaimă să nu o ia razna

altfel singurătatea este la ea acasă
o găsesc adesea printre lucrurile mele
ÎN lucrurile mele care de o vreme îmi par
mai decolorate cumva de la sperietură
de la o lipsă de la prezența mea pasageră

ca și cum
aș fi în trecere
spre altceva

nu aș putea spune nici măcar cu aproximație
care este destinația următoare... de cele mai multe ori resimt
o prăpastie cu niciun chip nu-mi amintesc
când am închis ultima oară ușile
să fi păstrat cale de întoarcere?!

și totuși îmi place jocul de-a oamenii mari al vecinilor
aranjarea lipsei de sens în forma gardului viu
pe unde se strecoară veverițele alte gesturi...

unii trec își acoperă simțurile
cu straturi teribile de pasiflora
materia primă a îngerilor pentru amortizarea
zgomotului dureros al căderii

ți-aș mai spune și despre felul în care ies
în tandem aparte cu movul șalului jumătate-cașmir-jumătate-viscoză

la o masă...

zdruncinându-mi constant uitătura și mersul

ca pe bombă cu ceas duminicile conservă mai mult ca oricând senzația de luni
toate drumurile acelea fatale în căutarea idealului
omul pașnic împăcat cu toate ale sale

învăț să fiu în doze homeopate
fără sete de glorii fără prea multe dezastre
încropindu-mi aproape estetic strictul necesar.