măștile ne desfac fețe fețe
avem nasuri de plasture
și ochi de egrete hăituite
constant în bătaia puștii
frica ia prizonieri voluntari
rechiziționează sentimente
am primit iubirea pe cartelă
de unică folosință
nu îndrăznim să cerem mai mult
din felia noastră de cer
am aruncat visuri și promisiuni
în pomii pe jumătate înfloriți
primăvara zace moartă
la picioarele noastre
vizionezi un spectacol stupid -
mi-a șuierat un gând pe la tâmplă -
actori ce joacă singuri
în fața altor scene cu actori singuri
ce joacă prost repetat
aceeași piesă cu final cunoscut
oare cine a spart oglinzile ?
se aude primul gong
/heblu/
ne grăbim
avem repetiție generală
pentru marea plecare
nu suntem deloc pregătiți
să murim de-a binelea
riscăm să ne crească
aripi opace de liliac
și să rămânem atârnați
cu capul în jos
infestând eternitatea