am acum curajul coșmarul să-l spintec
să evadez din tristețe în cântec
pe clape de pian să plutesc diafan
să uit din trecut ce a fost profan.

iubirea-mi dă putere să trec orice obstacol
să cred întotdeauna că viața e spectacol
și chiar de-ar fi să mă târăsc pe coate
voi face din cuvinte altare și palate.

monumentul dragostei îl sculptez în stâncă
speranța ca dorința înaltă e și-adâncă
lumini îngerești mă mângâie pe tâmple
așteptând pioasă minuni să se întâmple.

mă las în grijă dulce a Tatălui ceresc
cu gânduri curate sfere să cuceresc.