cândva, demult, bâlciurile erau bâlciuri și circul era circ adevărat
într-un cort mare, întunecat, era o balenă
și într-un borcan mare ca un butoi
era un ochi de balenă
care privea liniștit lumea din jur

într-o alcătuire din scânduri negeluite
strânse ca doagele unui butoi
era o pistă pe care se învârteau într-un iureș nebun
doi tineri pe motociclete. și lumea îi spunea zidul morții
și noi stăteam pe margine așteptând cu sufletul la gură deznodământul

poate că zilele s-au scurs într-o viteză amețitoare
poate că eu nu am reușit să țin socoteala
dar din caruselul numit viață
nu am reușit să cobor
și mă învârt pe acest zid al morții până când…