Fără îndoială voi odihni în somnul iernii
Unde iubirile noastre s-au risipit
Fără să știe prin ce valuri trec,
Nimeni nu-și mai amintește vinovăția
Și însomniile unde vor deveni obișnuite,
Ce des voi visa cu ochii deschiși
Femei fierbinți obosite de așteptare
Ca nopțile să-și găsească împlinirea,
Vor trăi în mine fără nicio teamă.
Cu arpile frânte gândurile se năpustesc
Prin viețile noastre înghesuite la răscruci,
O luntre printre nuferi stăbate lacul
Cu surâsul ei căzut în apele înserării
Reflectate de adâncul strălucitor,
Stelele coboară în cetățile nopții
Duhurile se pogoară peste oameni
Și nu vor să se întoarcă din drum.