Să nu mă uiți, eu voi pleca pe mările pustii,
Pământul e bolnav de-o molimă perfidă
Şi mă întorc în plin război de pandemii
Să-ngrop iubirea care-a fost umanoidă

Să nu mă uiți, eu am să plec spre un ținut barbar,
Unde nici sufletul nu îsi mai are locul
Şi-am să mănânc foarte puțin, și- am să mă- mbrac sumar
Şi-mi vei citi-ntr-o epopee nenorocul

Înveșmântează-te și tu în rochii lungi de vânt
Şi hai să vezi printre ținuturi ancestrale
Cum să trăiești singurătatea lumii pe pământ
Şi cum să mori printre cetăți medievale

Să nu mă uiți, eu plec de azi către un ţărm străin
Şi am să mor sărac, și-am să trăiesc din milă,
Unde păgânii știu că a iubi este sublim
Şi dragostea nu-i o povară inutilă