peste tot pe unde am fost, am coborât în stradă
și am mers neîncetat căutând necunoscutul
aromele vieții, neștiutul
fără să realizez că necunoscutul e adânc ascuns în mine
și cu toate acestea, viața mă surprinde de multe ori
apăsând “soneria de aur”
aș putea să-i spun de fiecare dată “tu m-ai ridicat“
dar când să o fac, deja și-a întors capul
abandonându-mă bucuriei de a trăi
chiar dacă am început să uit motivele