Cu părul pai și filtrul de țigară
ce bine ți se asorta cămașa,
în timp ce coapsa dreaptă, nărăvașa,
se dezvelea (pentru a câta oară?!).

La „Mon jardin”, în abur de cafele,
fumam ca niște turci, sorbeam din ceașcă,
nu așteptam, nicicum, să pice-o pleașcă,
n-aveam nici plin, nici gol în portofele.

Ne uita Dumnezeu, pe-atunci, la masă,
mai luam o bere, mai schimbam o vorbă,
târziu de tot ne îndreptam spre casă,
convinși că n-am făcut vreo mare ciorbă.

Pecetea fină-a buzelor ți-o simte
și-acum umărul stâng, iar el nu minte.