când nu sunt poet desfund țevi, canalizări, golesc fose
e datoria mea, mascul de acțiune, stâlpul casei
soldat chemat în lupta sacră să-și apere teritoriul
gata de sacrificiul suprem în confruntarea cu mizeria comună
sunt chimist, folosesc substanțe magice turnate în poțiuni potrivite
am o ventuză de cauciuc ajutor de nădejde, Sancho Panza
calculez, cronometrez, măsor, analizez și iau decizii
folosesc dresura de șerpi oțeloși ce străpung defensiva
zi și noapte mă gândesc la victoria finală
sunt ultima redută, ultima speranță, nădejdea generație următoare
vine o zi în viață oricărui bărbat,
când trebuie să desfunde o canalizare înfundată
abia atunci îi vezi caracterul, determinarea, forța, concentrarea
când intră în groapa de fecale și urină să elibereze un dop
ce va aduce iarăși curățenie, fericire și lumina soarelui
în vizuina lui de gospodar disperat
apoi sunt felicitat, recunosc, îmi place
mă întind la soare , beau o bere și îmi amintesc
ce luptă încordată, ce tensiune, adrenalină pură
până la următoarea înfundare
când nu sunt poet desfund țevi, canalizări, golesc fose