Ce glorios e-amurgul plin de mistere sfinte!
Din slăvi, Eternitatea vorbește fără grai...
Nici barbaria noastră, nici vreun instinct fierbinte
Nu-i tulbur' măreția de-aprinse Porți de Rai.

E drept să stau eu singur, strivit de-nduioșare
Și să privesc minunea când tu atunci lipsești?
Oricât de-imperioasă și-oricât ar fi de mare,
Ea-și pierde din fantastic dacă tu nu ești...

Nimc n-are valoare când simți singurătatea,
Nimic nu-i fericire când n-ai cui s-o împarți!
De-aceea fiecare să-și aibă jumătatea -
E-o lege-a existenței și-i crimă s-o combați !

În drumul meteoric care-l parcurg în viață,
Tu-mi ești busola ființei, căci drept mă-orientezi,
Iar ea-mi trimite raze cifrate-ntr-o povață
Și chiar devin văpaie de voluptăți, de-o vezi.

Tu știi că mult și crâncen luptam plin de dorință
Să trag din imposibil lozul câștigător,
Să te câștig din toate, cea mai râvnită ființă,
Și-am dobândit comoara, în pizma tuturor!

Cel ce-a învins, din flăcări de-amurg și curcubeie,
Azi ți-mpletește ode și te înalță-n vers:
Întreagă ești în ele, candidă melopeie,
Cum nu mai este alta în niciun univers!

Din sferele iubirii mi-nspiri sfinte extaze
Ademenind lumina și îngerii din zbor
Care smulg din amurguri coroana lor de raze,
Să-ți încunune fruntea, să li te-asemeni lor.

Glen Ellyn City, 11 oct. 2020