Îți spun că umbra neagră-a iubirii-i gelozia
Și e cu-atât mai neagră, cu cât iubirea arde!
Tiptil se furișează de-o cheamă calomnia,
Iar dacă nu-i tai drumul, proliferează-n hoarde.

Un zâmbet de-admirare din părți adiacente
Adesea ia proporții de undiță cu mreajă
Și-i suficient s-arunce otravă-n sentimente
Care, după explozii, ucid divina vrajă...

De gerul geloziei multe iubiri pieiră,
Dar chiar de pare-un negru, pârdalnic diamant,
Se-ntâmplă uneori s-aprindă-n iubiri vreo liră -
Și-acolo le-ntețește ca un ciudat liant !

Iubirea noastră însă e-un cuib de raze sfinte:
De tine-au fost aprinse; cu fericiri ne-mbată.
Noi le păzim lumina curată și fierbinte,
De-aceea-n preajma noastră nu-s umbre niciodată !

Glen Ellyn City, 14 oct. 2020