Te-mbracă Universul cu-o mantie de stele,
Cu falduri orbitoare întinse-n infinit,
Cu-adâncuri nepătrunse și galaxii-inele
Ce-Ți fac din vastul Cosmos un Tron desăvârșit !

Oceanule de forțe! Ești șansă zdrobitoare,
Năpraznic-Străputernic, slăvit de heruvimi !
Ești Absolutul Însuși stârnind cutremurare -
Pe cât putem pricepe, Tu-aprinzi în noi lumini...

Deși ești pretutindeni în tainici universuri,
Tu poți fi simultan cu toți ce Ți se roagă,
Dar și cu cei ce strigă să-i scapi de „cel-cu-adversuri” -
Te-mparți la toți deodată și vii cu forța-ntreagă.

Iubirea Ta de oameni e plină de splendoare:
Puțini îi știu valoarea de-Imperial Altar.
Din vistieria Ta de veșnice odoare,
De mii de ani iubirea Ți-e cel mai mare dar !

El s-a-ntrupat în Fiul jertfit răscumpărării,
Care ca un burete ne-a supt orice păcat
Și ni-l păstrează-n sânge - gest sfânt al ușurării
Ce-o resimțim, dar alții la loc și l-au dublat.

Îndură-Te, Părinte, coboară și-mplinește
Cuvintele Scripturii cu sens proorocitor,
Căci omenirea geme, sfârșitul o pândește -
Și retrimite-Ți Fiul ! Doar El ni-i Salvator !

Cu Biblia pe masă aud clopote-n ceruri
Și mlaștinile minții se limpezesc profund;
Șerpi veninoși și broaște și negrele misteruri
Dispar, și-n loc de smârcuri, comori găsesc la fund.

Privesc spre ceru-albastru cu nori în chip de îngeri:
Ei s-au rotit o clipă pe-un loc cu chip de sfânt...
O, Doamne, îmi zisesem cu sincere deplângeri,
Oprește-mi ce-mi închipui și vino-mi prin Cuvânt !

Slăvit să fii, Părinte, Stăpân al veșniciei,
Și fă-mă să aud cum cor de îngeri cântă;
Ecoul lor s-aprindă iar legile-omeniei
În mine ca și-n lumea ce-n juru-mi se frământă !

Cocioaba mea din suflet Tu umple-o cu lumină,
Să văd splendori cerești cum împlinesc Cuvântul,
Prefigurând că-n clipa când Fiul o să vină,
Întregul Univers vor proslăvi Pământul !

Glen Ellyn City, 27-28 oct. 2020