Cad steluțele de sus,
Pomi-s goi și păsări nu-s,
Iar argintul se depune
Făcând lumea o minune.

Vin de-a valma, se-ntețesc,
Se unesc, se răzlețesc
Când în joacă, o vântoasă,
I-a suflat, de bucuroasă.

Norii deșirați și suri,
Trec galop, fără trăsuri,
Risipind cu voioșie,
Nea pufoasă, ca să fie!

Cad steluțele de sus,
Magic, e frumos, nespus;
Și sătucul meu cuminte,
Că i-a pus Domnul, veșminte.