pun câteva frunze din tutunul verde-lipicios al dragostei
în foița fiebinte a pielii
o lipesc doar cât preumblu limba de la un hotar la celălalt
cu toate papilele ei metaforice

fosforescentă luna îmi întinde un foc
pe fugă
te aprind în colțul buzelor

și visez

extremitățile unui poem îmbibate în albastru de cerneală fac risipă de cuvinte

mă ia o moleșeală
simțurile își pun pijamale de catifea

și visez

răstimp clipele se numără odată cu fulgii
se lasă domol un peisaj nins pe dinafară

expir fumul plăcerii

și te visez