te văd ca pe o pânză pe care imaginația mea adaugă culoare și contur
nici nu mai trebuie să te ating, te cunosc la fel de bine
ca pe mine însumi

la început o luam ca pe-un afront. mă simțeam desconsiderat
apoi am învățat alfabetul tăcerii și am început să descifrez
toate declarațiile și toate comentariile

când ne vom despărți, voi lua și tăcerea ta cu mine
poate că ai să mă acuzi, dar prefer să trec mai ușor peste prăpăstii
luându-ți tăcerea drept aripa dreaptă

știu, pentru un zbor planat e nevoie de două aripi
dar cine a spus că...