mână în mână inimă
în inimă și amândoi într-un
panamera decapotabil
doar sânii tăi rămăseseră în afară
ca un decor cu munți și zăpezi între noi
cuvintele făceau cearcăne de atâta nesomn
în față drumul culegea flori
și le arunca pe parbriz atunci am văzut
cum un pom
n.b. pomul cunoașterii
se apropia de noi cu viteza mc2 ori 2
cu care îți voi descheia fermoarul
rochiei undeva într-o cameră de hotel
accidentul pare inevitabil se
vedea deja pomul strigând făcându-ne
semne ca o barieră de tren brusc
timpul a început să se dilate și
dincolo de fermoarul rochiei tale sofisticate
am dat de un
alt fermoar și tot așa
până ce din prea mare grabă am
trecut de trupul tău transparent