//

noaptea care o să vină / tăcerea pe care o să o suport

printre zgomote de ambulanțe

de artificii

tăcerea nopții pe care mi-o trag ca pe-o cămașă peste corp

ca să adorm mai repede să intru într-un vis

să fiu acolo bolnavă de singurătate și tu să te apropii încet de mine

să-mi pui mâinile la ochi și eu sa nu știu cine ești

alexa mă întreabă cât de fericită sunt / ce pot să-i spun robotului de la amazon

decât că e o noapte frumoasă aici în vis întinsă în pat cu perfuzii


prin ele picură un fel de bucurie / dar când n-am confundat eu bucuria cu tristețea

trec autobuzele prin fața casei pline cu oameni pline cu măști


trece un excavator care mătură zăpada


mă imaginez la un concert wardruna îmi place strălucirea orbitoare a scenei

flash-urile

blitz-urile

corpurile oamenilor mișcându-se sacadat așa ca respirația mea


va fi o noapte în care voi încerca să supraviețuiesc


muzica nordică îmi va picura prin perfuzie


stau pe un pat de mușchi verde dar când n-am confundat eu moliciunea cu duritatea vieții

tot patul se acoperă încet, încet cu zăpadă pentru că în noapte a început să ningă

o ninsoare malignă care se topește pe toate organele mele


am o inima mare roșie

ca a unui animal ce trebuie să alerge continuu


când perfuzia se oprește se oprește și inima


acum pot să ascult în liniște muzica

mă întorc către tine îți iau mâinile de pe ochi și nu văd decât noaptea adâncă

ești o himeră / dar când n-am confundat eu himerele cu realitatea



noaptea care o să vină va fi frumos o halucinație

îmi va înfășura corpul ca un halat de spital tare și aspru


și eu voi rezista voi alege să cred ca sunt acoperită de o pătură albă și moale

ca blana unui animal din povești sau pur simplu/ o să mă sufoc

în noaptea care o să vină tăcerea pe care va trebui să o suport

printre zgomote de ambulanțe de artificii/ de moarte/

va fi doar a mea.