Toată copilăria mi-am murit-o
trăind fără să-mi recunosc drumul
ca-n frații Grimm, firimituri las și azi peste tot sperând
să mă pot întoarce într-o zi
casa s-a dărâmat în mine și plopul din fața casei, tot
cred, mai degrabă, că pot nărui stâlpii cerului decât o așa izbândă....
fac din zilele rămase libertăți supradimensionate
nu mai privesc demult în oglinzi retrovizoare
e ca și cum ai negocia cu călăul
e ca și cum te-ai întoarce în închisoare cu fericirea pe față...
câtă suferință, Doamne, să nu ai unde te întoarce
nu știe nimeni cine a dărâmat în tine casa
omorând pe toți cei dragi....