Nu mai ești, ca altădată, subțirică și bronzată,
îți sufla vântul în plete, ploaia îți dădea finețe,
râdeai soarelui torid să-ți fie pielea fardată
de roșu cu multe fețe, să ai trecere în piețe.

Pură, sveltă, grațioasă și de gusturi sănătoasă,
aveai mândri pețitori la saloane-n sărbători.
Toți te doreau de aleasă, fiindcă erai savuroasă,
parfumată, fără pori și-i duceai cu capu-n nori.

Astăzi, multe s-au schimbat, ai crescut în greutate,
te-ai închis în chioșc de sticlă, te adăpi la picătură,
nu mai ai imunitate, ai păr și gene mutante,
sărut sterp fără nervură, gust de pește lași în gură.

Te-nroșești forțat în noapte de-atâta oxigenare,
formele-ți sunt botoxate și în vârf ți-ai pus țugui,
ți-a căzut codița verde lăsând semne chimicale
ș-ai ajuns doar piele groasă, refuzata gâtului.

Când bagi bățul în natură și divinul îl provoci,
când pui stiința în excese să lucreze-n ce-i firesc,
groaza lumii se pogoară în cântatul multor voci,
ce-s sătule de-armătură și vreau gustul strămoșesc.