agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-02-26 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Cântece de dor I. Foaie verde micșunea. Fă-mă, Doamne, iarnă grea Apele să le încheg, Oltul să-l podesc întreg, Badea roibul să-și gonească, Gheață piatră să pocnească Oltul tot și inima De-o lovește dragostea. II. Foaie verde măr rotat, Dorul a picat în sat Pe aripi de rândunele, Jos la casa dragei mele. Draga dacă l-a văzut, Dorul nu l-a cunoscut Că era golaș la pene - Și-l goni peste poiene. Mândro, mândro, ce făcuși Unde-i dorul meu acuși? III. Păpădie, păpădie, Fulgul tău cine să-l ție! Dorul mi l-a vânturat, Mândra mea când te-a suflat. IV. Foaie verde de răchită Bate murgul din copită Că pe aripi de cocor Mi-a trimis răvaș de dor Primăvara și un sturz, Să nu stau așa ursuz, Primăvara și un cuc Iar la mândră să mă duc. V. Floarea, floarea-soarelui, Ce duci dorul mirelui Când apune soarele Și se șterg ogoarele? Fruntea nu ți-o apleca, Fruntea grea și inima, Că, în zori, când stelele Își închid ploapele, Soarele iar s-o ivi, Și pe placul inimii Înaintea altuia Raza lui te-o lumina. VI. Foaie verde și-o lalea, Dorul meu e iarnă grea, Dorul tău, o rândunea. De ți-aduce dorul iară Cer senin de primăvară Doru-mi, bietul, moare-n țară. De învie dorul meu Din fulgi reci ș viscol greu, Dorul tău prin zări mereu... VII. Brândușă, brândușă, Floare jucăușă, Toamna pe poiene Toarce-n pas alene Și tu stai și stai S-o alini pe plai Și nu te gândești Și nu socotești Că frunziș de ceară Nu e o comoară, Că frunziș de pică Nu e rândunică Și că mâine vine Iarnă peste tine, Vine iarnă rea, Albă mi te ia. VIII. Stele, stele și tot stele Pasc albastrele vâlcele Și le mână luna lină Cu fuiorul de lumină. IX. Țipă cucuvea pe șură Moartea intră-n bătătură. Țipă cucuvea pe casă, Moartea bate la fereastră Cucuvea, nu mai țipa Că adoarme mândra mea. Cucuvea, te du departe Că-i sunt genele brumate Cu rouă din alte zori Ce pălesc la cântători. X. 9 țări și 9 mări, 9 zări fără cărări, 9 lanuri de grâu nou Și un lan de păpușoi, Am umblat, am răsfirat, Umbra ei de am aflat Am aflat-o la un rău Limpede ca un pârâu La un lan curat de grâu Ce crescuse pân-la brâu, La un drum uitat de care, Plin de iarbă și răcoare, La o margine de luncă După umbra mea cea lungă. Am aflat-o și-nflorea Luminoasă ca o stea. Am lăsat-o, să mai dea Flori ferite dragostea. XI. Peste deal la țintirim, De o vară ne iubim. Numai morții și-o viorea Ne ascultă dragostea. Mândro, nu mă săruta, Că de somn s-or sătura. Mândro, ne-ndrăgim în șoapte Că de dor nu mai au parte. XII. De gândesc la ochii tăi, Dau să ardă-n vălvătăi Nouă sate, nouă suri Și pe munți nouă păduri. De gândești și tu la mine Nici nu prind să ardă bine Trei surcele cât trei fire Cu fum nalt și foc subțire
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate