după ce ai trecut, m-am gândit
că doar aerul ar trebui să mai aibă puterea
de a striga
fiindcă vorbele mele au rămas
încleştate în ecouri de tăcere
ori încătuşate în umbre de păsări
de aceea,
nu mă pot supăra pe nemişcare , nici pe vânt
pentru că sunt rupte din necuvântare
şi se rostogolesc deodată cu ploaia
peste cearcănele neputinţei.
după ce ai trecut,
m-am gândit că poate doar ceaţa
ar trebui să mai vorbească
fiindcă aerul nu are suficientă consistenţă
şi nici curajul
de a striga uitarea
privind-o drept în ochi