învățasem să mă deritualizez pipăind
și strângând în pumni
lumina ca pe o sferă
discutasem o noapte cu un vechi prieten
despre arta de a muri
cuvintele dobândiseră virtutea
picturilor rupestre a matriarhatului
tobele matsuri
el voia să –mi vorbească despre originea sunetului
despre felul în care sunetul devine auroră
enumerarea pietrelor albe înspre templul judecății
se intona qaddishul
ritmul băgase cia-ul în ședință
de la 3 înspre 4 dimineața
animale marine revărsându-se din pacific
supremul
nu ne-a mai fost frică
o tandrețe fără margini
salutul celor morți
ave
lauda spiritului
fără teamă
prietenul meu pe numele său eucaliptic
desacraliza zeița victoria
cascada nemuririi
ideea de tu printre ultraviolete
filosofia arameilor de acum patru milenii
mă –nconjura și tu dansai
în sine-mi
în sinea-ți
unicul loc în care ne-am iubit
& te-am strigat dintre ierburi amare
arsă topită evaporată în ceaiuri fierbinți
foarte potentă
atentă
la descrierea culorilor
nu puteam să scriu un poem de dragoste
în zori am aceeași căldură din miezul iernii
în care picasso foarte sărac
își punea tablourile pe foc
pentru ca tu să respiri
în parisul scufundat
în lumina din salonul albastru
în lumina care nu se poate pierde
adunată în mâini
se evaporă
inundă universul
lumina mâinii care ocrotește și devine mărimea tuturor lucrurilor
străzile devin inflorescențe vegetale candide
se urcă pe trupuri
din gelozia zeilor
mă reîntorsesem
locuțiune arbitrară din trecutul tău
mi-am luat seama
nu ți-l pot răpi
cum și prietenul meu moțăind
moartea n-are antonim
printre rupestre săgeata vânatul hrana
vitalitatea așteptării nu poate deveni trădare
nu poți trăda specia
cel mult o poți ucide
aspre ierni se cunună
la zidul plângerii se recită primul qaddish
ieșirea-n lumină ochii fără judecată
mari întelepți dezertori pe câmpia dintre tigru și eufrat
ce a fost acolo
acolo se va sfârși
textele sapiențiale adorm sub geana ta în genele tale
în ovule adevărate născătoare de copii adevărați
în oul păsării phoenix
incendiul de la sfârșitul sfârșiturilor
despre care vorbesc proorocii
& ultimul om al lui fukuyama
supercivilizatul robot capabil să ne povestească
înverzirea roboților-copaci de pe autostrăzile de pe neptun
felul în care plâng miresele a doua oară
emigrăm înspre cele mai infinite puncte cardinale
aceasta este și explicația pumnului strâns sub bărbie a gânditorului de la hamangia
o veni n-o veni va fi fost vom fi fost de unde încotro
& pentru ce există suferința de n-o putem învinge
ritualul înmormântării
nici astfel
nici atât
nicidecum
totdeauna