Zbucnită spumă de val
Cu pene pâlpâitoare:
Zbor alb pe verde cristal,
Zbor negru în soare.
Pe mări de cazi îndrăzneț,
Ești zarul nemărginirii.
În seară curată dai preț
Și taină gândirii.

Plăpând ca floarea de prun
Pe zări și totuși în stare
Să-nfrunți talazul nebun
Cu aripa tare.
Poet al cerului pur,
Lumina ta suie și sună
Cu țipăt profetic, prea dur
Ca omul să-l spună.
Hulubul iubirii nu ești,
Nici buba înțelepciunii,
Ci solul cumplitelor vești
Prin țările spumii.
Cum treci pe furtuni voievod,
Dezlegi a destinului carte,
Și sufletul, peste nărod,
Îl furi sus în moarte.