Frumoaso, când veneam de la țară
Mi-ai atras atenția, ai putut veni
Și nu știu de ce pentru a câta oară
Ca de obicei ne-am putut întâlni

În orașul ca o nucă pietroasă
Unde doar oamenii mai zâmbesc
Privirile în jos își lasă
Să mà despart mà îngrozesc

Dar de când am plecat rabd dorul
Știind că nu te voi mai întâlni
Înțeleg că modul de a fi, personalul
E la fel de important ca a iubi