Dar și fericit și mulțumit nu se poate
De aceea mi-am primit sulița-ntre coaste
Și fiecărei noi îndrăgostite o coastă-i dăteam
Că mi se pare că nu mai am

Pentru că m-a iubit sunt necăjit
Și după studenție am devenit divizibil aiurit
Iubirea mea era ridicolă culmea-
Ca-n basme nu am iubito când nedesenată insita

Mi-am dat seama că nu mai sunt vizibil
Deoarece plecat meditam la lucruri sfinte
Ea încă mă iubeam deși nu consideram posibil
Numai eu nu mă gândeam la cum era înainte

Dar nu ne-a pierdut izvorul, cum el nu vaporul
Pentru mine doar sentimentele și vârsta erau totuna
Eu ca să ajung scriitor nu puteam înșela cititorul
Continuam povestea tu fericită, eu mulțumit totdeauna