Îmi plânge sufletul de dor,
După un trai ce l-am visat
Și vreau să-l am până o să mor,
Să nu sfidez gândul curat.
Nu cer prea multe de la viață,
Că în modestie am crescut,
Dar vreau ca dis de dimineață
Din patul cald când mă ridic
Să aud o vorbă înțeleaptă,
Și sărutată de un pupic
Să scald iubirea față în față
Cu un om drag, ce vrea iubit
Și spune multe din nimic,
Dragoste fără de ceață,
Căci viața este așa de scurtă
Și noi fugari pe drumul ei
Nu știm să o trăim frumos,
Decât,când este prea târziu
Ca să schimbăm a ei prefață.