Forma unui ecou

Ideea ajunge gând, gândul prinde glas,
glasul devine strigăt, strigătul
anunță țipăt, țipătul degajează urlet,
urletul intensifică tunete
și eu devin forma unui ecou
până la dispersare, o stană flămândă
de liniște, chipul unui neînchipuit,
la fiecare ploaie.
Armata picăturilor reci
îmi răsună, " Treceți batalioane române,
Carpații".
Poposesc încarcerat în stâncile modelate de setea apelor,
acolo ciripesc dălțile de oțel
pe trupul sunetului meu descompus.