Mirări pe chipul tău tăcerea umplu
Și rătăcesc pe a ta gură buze
De vorba șchioapătă pe căi difuze
A nu strivi sărutul blând și suplu.

A nu zdrobi un stih chemând sub Frunze
În moi cuvinte de păcate umblu
Nenimicind pe limbă visul dublu
Atingerii uitarea să refuze.

A ce ți-am dat să nu aduci rănire
Pe locul unde-ți viețuiește grai,
Dovadă să ne fie de iubire...

... Dar glasu-i stins și astăzi doar erai
De lacrimă-n amurgul cel subțire
Mă duce-un gând la ce nu cugetai...