Să scandalizăm cu idealuri
luminile lipsite de valuri
și apoi să prefacem imagini
în forme crude, carnagii.

Lângă, căscată ca o gură,
cutia milei înfometată, singură
să promită insuficient,
deveniri de spațiu obedient.

Desenând linii ca orizont,
adâncuri goale de gol înghițind
strălucirea care devine
să ne imaginăm în decor.

Pietre pe malul mării...
Ochi care privesc întâmplator
gânduri ondulând cerul,
căderi zburând înălțător.