O fiară trăiește în ochiul meu.

Îmi coc simțurile la un foc întunecat.
Vechiul pântece putrezește și noua mamă
Se apropie cu pașii unei alte lumi.

Cine sunt oamenii acestui cer încă neurcat?
Ce semne fac ei?
Al cui sânge sfințește pământul acesta sumbru?
Ce se insinuează de-a lungul cumpenei apelor omenescului meu somn?

Cealaltă față a cunoașterii...
Mângâiere a unei plăceri nemaiîntâlnite... O, început
Îndestulătoare iubire! O, chipuri atât de plăcute ale liniștii
O, ultime spații.


Traducere de Petru Dincă