agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-10-08 | | Nu știu prea-bine poate ce este dragostea. Probabil că e doar himera,piaza rea. Ori poate că e clipa ce stă în multe clipe Ce fac din astă viață placeri deloc fictive. Dragostea o găsești privind la întâmplare Uitându-te atent la astă lume mare În care se găsește acel suflet de om Ce te va face rege dintr-un simplu pion. Dar unde s-o găsești?Fiindcă stă ascunsă. Această damă tandră,această scumpă muză Apare și dispare precum e o morgană Lăsând un parfum tandru:iubirea diafană... Pe buzele-i cărnoase și zâmbet de zeiță Purtând pe creștet mândră o sfântă coronița Făcută de Atena,lucrată dar de nimfe Ea îți arată tandru două mișcări lascive. Pe sânul drept e eros,pe stângul e norocul Pe poale îți ghicește cum îți este sorocul Iar pulpele gingașe și albe cum e spuma Te fac să îți dai seama că ea îți e stăpâna... Mândră din cale-afară,cu sânii opulenți Cu sfârcuri ce arată cât sunt de îndrăzneți Această mică zâna te are sub papuc Și de îi ieși din mreje ajungi la balamuc. Femeie mult-iubită și plină de amor Pentru un zâmbet tandru eu aș putea să mor Să mă las pradă sorții doar să te țin în brațe Iar tu să mi te-apropii cu-mbrățișări somptoase. Să-mi fie iarna vară și să te pot iubi Iar vara fie-mi iarnă să pot încremeni. Timpul să se oprească iar eu să te sărut Însă un sărut sincer,nu unul prefacut... În dimineți cu rouă să calci ușor pe iarbă Șoptindu-mi te iubesc silabă cu silabă Iar trupul tău de lapte să pot să îl sărut Să fii a mea mireasă, al meu nou început. Să te iubesc?Se poate.Dar nu e dureros. E chiar plăcut se pare,este chiar prea-frumos. Și de ar fi să sufar pentru a ta iubire Știu că în felul ăsta voi avea mântuire... Ai sâni frumoși,de mândră conița din vechime Iar zâmbetu-ți arată o dulce istețime. Sufletul ți-e cuminte ca roua dimineții Iar ochii tăi arată doar fericirea vieții... Eu te iubesc,să știi,cu toate că nu spun. Poate sunt un tembel,poate ca sunt nebun Însă în chipul tău mă regasesc pe mine Iară surâsul tău îmi face numai bine...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate