Şi eu cred că era cazul
Să simt clipa cu-a ei coasă
Care schimbă fin macazul
Dup-o tehnică
Aleasă.

Şi-mi aratǎ-n mod magnific
Un apus mǎreţ, sihastru,
Ce mǎ-nvǎluie mirific
În nuanţe
De albastru.

Şi m-am chinuit întruna
În patru sǎ divid pǎrul,
Ca sǎ aflu cǎ minciuna
Nu-i varǎ
Cu adevǎrul.

Ca un suflet gol de toate
M-aş simţi pe plaja moale
Cu nisipu-i de carate,
Strâns pe-alocuri
Rotocoale.

Şi dacǎ se plimbǎ luna
Pe falezele golite
Inima-mi bate, nebuna,
Cǎ-i curtatǎ
De ispite