Se cerneau frunze arse de brumă
Peste imaginea mea de copil stingher,
Și-am privit cărunt, pulsația postumă
A frânturilor de vise pierdute-n eter.

Ne priveam reciproc, ca de la copil la bătrân,
Și parcă-mi venea să-i cer imposibilul fapt,
Să mă întorc - și evident - să rămân
Măcar adolescentul de altădat` …

Aș fi vrut să-i cer ceva din veselia acelor ani,
Ori câteva iubiri dintre cele multe stinse,
Să mai hoinăresc cu acei cuminți golani
Cu care împărțeam chiștoace, bere, vise ...

Aș fi vrut să-i cer puțin elan, ceva volubilitate,
O inimă neîncăpătoare de dragoste nebună
Începută pe ritmuri, la ceaiuri dansante;
Aș fi vrut ca toate astea, pe veci să-mi rămână !

Dar … el mi-a făcut ștrengărește cu ochiul
Dând a părere de rău din cap, tăcut,
Și-a dispărut … trezindu-mă în locul
În care îmbătrânisem parcă și mai mult ...