agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-11-17 | |
Sunt trei îngeri care mă urmăresc prin oraș.
Mănâncă burgeri, își caută iubirile sau iubitele, domnesc în singurătate ca niște patroni protectori și strâng din dinți când văd aglomerație. I-am găsit prima dată în praful unei câmpii goale. Plutea o poezie în aer, era cafeaua proastă și poate prea scumpă, Dumnezeu ne umplea de fiori ca o măsea cariată până cădeam cu fața la pământ și ne mușcam limbile. Atenție! Acest colet e fragil. Le-am scris fiecăruia pe aripi. Erau tineri și fericiți dar erau singurii îngeri care și-au dat din timpul lor ridicând sprânceana a mulțumire când am deschis gura și-am început să trăiesc. Le-aș construi fiecăruia câte o parcare, pentru că dragostea în București îți construiește o parcare. Îți repară zarurile, îți cumpără o shaorma. Dragostea din București îți golește pungile de sub ochi. Merg mereu la braț cu trei îngeri prin orașul ăsta care se hrănește cu pulpa sufletelor noastre. Nu mi-e rușine nici de ei nici de mine, nu mi-e frică de moarte dar nici după atâția ani nu știu pe unde mergem. Ei nu vorbesc, eu știu doar să mă hlizesc la vitrine, Suntem patru chiori care-au căzut peste stupul greșit și-acum fugim de milioane de albine colerice. Iubito, sunt trei îngeri care m-au crescut și m-au învățat să mă dedau la iubirea ta. Ei nu sunt dușmani, ei sunt un ocean.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate