Când Luceafărul de dimineaţă mai era încă pe cer
Am început să scriu scrisori vesele şi triste
Întâlnidu-mă cu pianistul de pe Stradela Vântului
Şi cu toboşarul din Piaţa Ovidiu
Am început o nouă viaţă...


Îmi scria într-o zi librăreasa Minunica: „Tare greu trebuie să-ţi fie, să trăieşti în Consanţa, departe de Parcul Rozelor şi de tot spaţiul acela, al Eroilor, care a făcut şi încă mai face Istorie…” Îi scriam într-o zi lui Isihie răspunsul meu la povestea unei stânci. Tu ziceai să fac să fie viaţa ca o poezie, cu povestea în pictură, ca o alifie pe arsură…




Pisica, Pestriţu, Bibliotecara, Cartea şi Scara
Pregătesc scena cu amânarea
Focul alchimic al amăgirilor
Aburind fermentaţia de struguri, mere şi prune
Peste cazanul în care fierbe tartanul
Pentru şoseaua viitorului ce va să vină
Când nu vor mai fi bani pentru maşină
Pentru motorină, benzină şi pentru chenzină...

Şi totuşi
Acesta este doar începutul
Nu eu, nici tu
Doar El, Îngerul poeziei spune
Cum şi de ce face marea valuri şi spume
Cum din spuma mării şi din sămânţa uitării
S-a născut Fata Mării
Cu semnul mirării, agrafă-n coc
Acel i-mic din gara unităţii imaginare
Corabie cu pânzele albe, zburătoare
Emoţie colorată care stă în picioare
Numa într-o continuă mişcare
Cu echilibrul cald-rece, amar-dulce
Vine-pleacă, sus -jos, strânga-dreapta
Bun-rău, frumos-urât, adevărat-fals
Într-un perpetuu balans
De acord cromatic între da şi nu
Pe care nu-l spunem noi
Nici eu şi nici tu


Cum stăteam eu aşa, gură-cască
Cu gândul să aprind o pipă
De nicăieri, din ceaţă, azi dimineaţă
Pestriţu îmi intră pe fereastră
Cu un ineluş la piciorul rănit
Se aşează pe capul Dorinei
Trăgând cu ciocul de bileţelul din inel
Dorina pune mâna pe el
Ia bileţelul şi citeşte

Fost ofiţer în armata austro-ungară
În primul război mondial
Şi-a pierdut mâna dreaptă
Cu toate acestea, avea un scris frumos
Cu mâna stângă scria caligrafic
Cu literele înclinate pe spate
Vorbele din popor erau pentru el
Izvor de viaţă şi de înţelepciune

"Ca dracu de tămâie"
"Mintea românului de pe urmă"
"Nu te pune cu prostu că are mintea odihnită"
"Prietenia salvează omenia"
"Fii tu mai întâi şi apoi să pretinzi la alţii…"

Mă luai cu Scara Tympului
Facem nod la aţă, ţinem minte
Şi continuăm altădată
Deocamdată, pescăruşii mei voiajori
Mi-au pus pe pervaz Jurnalul Albastru
Este jurnalul cu provocarea la Poezie
Pe seama unei opere de artă
Luat după însemnările de pe hartă
M-am oprit la Păsărarul lui Ştefan Câlţia
Tablou care s-a plimbat prin lume
Până să ajungă la mine-n colecţie

Cândva-undeva, cineva spunea
Viaţa este viaţă, legată cu aţă
Când se termină aţa, gata cu viaţa
Ţine-te după mine şi are să-ţi fie bine

Lipsisem o lună de la seminariile sloteriştilor
Luasem la bani mărunţi spaţiile dirijate nelaticiale
Dădusem şi peste o teoremă de factorizare
Cu spaţii insulare, intermediare
Nu dezvolt tema, mai bine pictez
Tabloul va vorbi de la sine
De la Tăcere la Linişte
Distanţa este cât de la Algor la Mizar…