agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-12-05 | |
Nu știu încă ce dar ceva mi-a râcâit ființa cu un vis.
Eram pe un vapor. Refugiați ghemuiți erau împinși spre valuri de bagajele diforme. Privirea mea, ca o balustradă rece de care mă țineam să nu cad în tovărășia peștilor, privirea mea îmi spunea că visez. Era murmurul apei pe care plutea murmurul punții. Deasupra trecea murmurul velelor. Căpitanul, sau unul dintre căpitani, îmi povestea despre comoara pe care voia să o găsească. Este o monedă în lumea asta/, spunea, /pe care dacă o ridici spre soare devine transparentă, dacă o strângi în pumn se destramă în sânge ca o pulbere, dacă o pui în buzunar se pierde în buzunare. Apoi și-a așezat mâna peste umărul meu, un gest părintesc dar nu prea i-a ieșit. Am văzut cum mâna i se întinde până în zare. Cu toate astea mergea înainte vorbindu-mi mie, cel lăsat în urmă ca un copil. Și nu mă puteam mișca sau îmi era greu să mă mișc de bagajele diforme care îmi înghionteau picioarele. Mă gândeam să merg pe ele, să îl ajung din urmă. Ești sigur că nu se va supăra dacă îl voi pune să repete? am întrebat pe cineva, pentru a împlini dragul de a întreba. Dar cine sunt eu să merg pe valurile diforme de pânză, pe murmurul refugiaților de peste ape, pe sub aplauzele velelor? îmi spuneam în timp ce transcriam visul, sperând să îl deslușesc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate