poate că eu mă voi rătăci printre cuvinte
dar ecoul tăcerilor mă va aduce iar printre voi
și astfel culoarea dimineții va înflori

poate că tu, odihnindu-ți uitarea, vei plânge
dar lacrimile se vor sparge una după alta
alunecând pe același fir roșu ce ne-a ghidat

poate că noi am fost sortiți. sau poate că am zidit soarta
ca să nu mai existe nici o poartă vie, deschisă către nou
și-atunci toate păsările și-au făcut cuib în cer

poate că eu, cățuie goală
poate că tu, tămâia visurilor mele