În nopțile lungi ce vor veni,
Iubito, mi-ar plăcea să-ți spun,
Părul alb ca neaua de-ți va fi:


În ochii tăi la fel de tineri
Ca-n ora când te-am întâlnit,
Am să revăd acele vineri
Și cozi de stele ce-au pierit.

La geam, prin gratii ruginite,
Când albă luna o s-apară,
Preface-se-vor anii-n clipe,
Uriașul timp o să dispară

Ca-n palme să îți simt iar chipul
Ce prima oară l-am zărit,
Să-mi întâlnesc iarăși norocul
La sânu-ți dulce ghemuit.

Obrajii tăi de ani atinși
Cu a lor mână uscată,
S-or înroși ca fieru-ncins
La fel cum i-am simțit odată.

Va fi, poate, o noapte albă
Când iarna va veni la noi,
Să curgă râuri de zăpadă,
Să curgă rânduri pentru noi!